INNOIREA

ÎNNOIREA

Is.55.13

Transformã, Doamne, spinii urii
în crâng de falnici chiparoşi.
Iar mãrãcinii neascultãrii
de mâna Ta sã fie scoşi.

Şi-n locul lor sã creascã mirtul
drept slavã pentru Tine-n veci
ca semn al mântuirii sfinte
ce dã în clocot inimi reci.

La câte semne sunt pe lume
ce-atâtea spaime-au semãnat
mai fã un semn prin viaţa noastrã,
prin dragostea ce ne-a salvat.

Sã ne-ndreptãm nu cãtre tinã
ca iarba ce se-apleacã-n vânt,
ci sã fim cedrii ce se-nalţă
spre cerul Tãu prin Duhul Sfânt.

Sã fie caracterul nostru
la fel ca mirtul cel frumos
ca peste tot sã reveleze
iubirea Domnului Cristos.

Iar frunzele trãirii noastre
culoarea Ta s-o dea în dar
spre alţii pentru vindecare
din Pomul Vieţii plin de har.

Niciun blestem sã nu mai cadã
pe vieţile celor sãrmani
cãci nu-n zadar Ţi-a fost tot chinul
cel suferit în Ghetsimani.

Domnia Ta sã se extindã
şi peste mari şi peste mici
prin biruinţa Învierii
turnatã-n vieţi de ucenici.

Slujirea noastrã nu-i perfectã
dar dã-ne harul de mirean
sã ne plecãm spre orice ranã
ca un milos Samaritean.

Tu schimbã azi inimi de piatrã
sãdind în ele crez şi dor
sã nu mai fie pãlãmidã,
nici mãrãcini pe vreun ogor.

Oricine are libertatea
sã Te refuze personal
sau sã-Ţi primeascã Îndurarea
la modul sincer şi real.

Îţi mulţumesc cã înnoirea
ce-ntregii firi o pregãteşti
prin Duhul Sfânt o faci şi-n mine
ca sã-mi arãţi cât mã iubeşti.