Inima tu cui i-ai dat

Cui i-ai dat tu azi creștine,
Inima care-i în tine,
Pentru cine astăzi bate,
Care cale o străbate,
Cine-n ea azi stăpânește,
Ce în viață ea iubește,
Este omule curată,
Sau e în ascuns pătată,
Pune-ți tu o întrebare,
Este vie? ... sau ea moare.

Omule ce mergi pe cale,
Care trece și prin vale,
Unde inima-ți va duce,
Gândul tău când la răscruce,
Vei întâmpina durere,
Și un gust ce nu-i de miere,
Ce atunci ea va alege,
Și pe care drum va merge,
Pe acel ce și-l dorește? ,
Sau spre Cel ce o iubește.

Este ea mulțumitoare? ,
Punei și ei o-ntrebare,
Ca să vezi ce îți va spune,
Este plină ea de lume? ,
Sau în ea este iubire,
Plină doar de stăpânire,
Ca să nu fie legată,
De vre-un lanț sau de vre-o pată,
Într-o lume pacătoasă,
Gata-i de a fi Mireasă?

Cercetează azi creștine,
Inima ce bate-n tine,
În adânc... nu pe afară,
Spune... urcă sau coboară,
Înspre ce este deschisă,
Oare-i spre Țara promisă,
Sau înspre pământul care,
Pentru el n-are-ndurare,
Căci e plin de uscăciune,
De păcate și de lume.

Azi la ușa ei tot bate,
Cel ce este El dreptate,
El ar vrea ei să-i vorbească,
Și mai vrea să-i dăruiască,
A Sa pace și lumină,
Ca să fie mereu plină,
De iubirea Celui sfânt,
Cât mai bate pe pământ,
Ca a ei călătorie,
Să sfârșească-n veșnicie.