Inima, râu...

Inima, râu...

Inima, râu de apă-vie, ea î-mi e plăcuta Mie,
În ea e har, în ea-i tărie - Cel Preaînalt e bucurie,

În ea își cântă imn viața, ea aduce dimineața,
Ea alungă norul, ciața - Dumnezeu îi e povața.

Inima, lumină-n Calea Vieții, zâmbet, soare al tinereții,
Pura rouă a dimineții, imn curat al frumuseții,

Ancoră în Mărețul Soare, ce inundă în splendoare,
Gloria-I, fiind onoare, divina-I Raza, suflu care,

O conduce-n măreție, a astrelor pe veșnicie,
Ea, î-mi e plăcută Mie, ea e har, ea-i armonie.

Ea-i mireasmă de divin, sursa - Marele senin,
Atotputernicia-I, imn, biruința - vin, mă închin.

Lăudat va fi Preasfântul, Regele, prin Legământul,
Fiilor, ce dus-au cântul, venerându-se-n veci Sfântul!

Hai să alergăm spre Soare, uniți cu Cerul, și-n ardoare,
Înălțat fie-n grandoare - Prințul, Regele Cel Mare! ! !