Inima mi-e-nveselită

Inima mi-e-nveselită,
Mântuire Tu mi-ai dat,
Ai păzit a mea credință,
Să mă-ncred neâncetat.

O moșie doar frumoasă,
Numai Tu mi-ai dăruit,
Cercetezi mereu de-aproape,
Al meu suflet ostenit.

Trupul mi se odihnește,
Doar în grija Ta mereu,
Ce mi-o porți întotdeauna,
Să nu simt ce este greu.

Îmi arăți cărarea vieții,
Desfătari găsesc pe ea,
Îmi alungi vinovăția,
Căci dreptatea e a Ta.

Pricina nevinovată,
O asculți neîncetat,
Dar și ruga înălțată,
Graiul meu este curat.

Îți apleci mereu urechea,
Să văd bunătatea Ta,
Adăpost îmi ești în toate,
Mă păzești de lumea rea.

Tu mă izbăvești de oameni,
Ești Izbăvitorul meu,
Mă ascund mereu în Tine,
Căci ești mare Dumnezeu.

Ești tăria ce mă scapă,
Moartea când mă-nconjura,
Tu alungi și groaza nopții,
Strâmtorarea când e grea.

Dreapta Ta îmi este sprijin,
Scutul mântuirii vii,
M-ai născut din Duhul slavei,
Să pot trece de pustii.

Îndurarea Ta mă face,
Eu neclătinat să fiu,
Ziua când din nou răsare,
Dar și-n vânt din ceas târziu.

Voi striga de bucurie,
Ție-ți voi sluji mereu,
Sunt al Tău pentru vecie,
Numai Tu-mi ești Dumnezeu.

Bun ai fost mereu cu mine,
Bunătatea-n veci o ai,
Dar și-a Ta credincioșie,
Lângă mine-ntruna stai.

Tu mă scapi de asuprire,
Te voi lăuda mereu,
Voi cânta mereu iubirea,
Ce-ai lasat-o-n dreptul meu.

Ți-ai descoperit dreptatea,
Liber ca să fiu în zbor,
Viața-mi este o minune,
Căci Tu ești al ei izvor.
Amin