Inima mi-e legănată

Legănată-mi duce Domnul, astăzi inima în sus,
Pe un sunet de vioară, al meu suflet este dus,
Înspre locurile sfinte, care-s după zări și stele,
Unde nu mai sunt nici lacrimi, și nici vremuri... clipe grele.

Pe o adiere lină, de iubire îmi arată,
A Sa dragoste ce este, ea atât de minunată,
Îmi arată a Sa milă, și-acea bunătate care,
Ea mă duce să m-adape, doar din sfintele izvoare.

Pe o aripă divină, sunt purtat pe-al vieții drum,
Nu am fost lăsat vre-o dată, cum nu sunt eu nici acum,
Să mă pierd... să cad pe cale, sau să fiu vre-un rătăcit,
Căci mereu am fost de Domnul, cum sunt și acum... iubit.

Legănată mi-e ființa, ce se leagănă ușor,
Sub parfumul de iubire-mprăștiat de-un veșnic dor,
Care visele și gândul, azi departe de pământ,
Mi le duce... mai aproape, de Iubitul meu cel sfânt.

Lângă El găsit-am pace, liniște și fericire,
Lângă Cel ce îmi oferă, zi de zi a Lui iubire,
El mă duce mai aproape, de-acea zi de sărbătoare,
Când pe străzile de aur, voi păși-n a Sa-ndurare.