Inima îmi este plină

Inima îmi este plină, de-un fior necunoscut,
Dar el este-așa fierbinte, e-un fior așa plăcut,
Lacrimi doar de bucurie, îmi aduce... și un dor,
Când mă arde-mi dă putere, înspre Domnul meu să zbor.

Un trecut rămas în spate, azi prezentul mi-a adus,
Care-i plin de fericire, căci prezența lui Isus,
Este una nelipsită, e mereu în viața mea,
Am doar viitor... trecutul, este un trecut în ea.

Și în pieptul meu azi bate, o bătaie-atât de tare,
Umple orice gol... chiar golul, de-ar fi unul foarte mare,
Căci iubirea-i fără margini, ce se zbate-n pieptul meu,
Vreau să fie dăruită, unuia... lui Dumnezeu.

Calea-mi este netezită, greul meu nu este greu,
Zilele ce-mi stau în față, care vin cu nori mereu,
Îmi sunt cele mai senine, eu în ele singur nu-s,
Căci în zilele din viață, suntem doi... eu și Isus.

Teamă nu-mi va fi vre-o dată, căci sunt fiu de Dumnezeu,
Vântu-ndată se oprește, când aude glasul Său,
Marea valurile-nghite, nu mă poate îneca,
Nici de noapte nu mi-e teamă, știu... El e lumina mea.

El îmi pune mie pasul, astăzi doar pe drumul Său,
Pentru mine luptă Domnul, bine ca să fiu mereu,
Stă de veghe-ntotdeauna, simt că sunt mereu iubit,
De Acel ce îmi aduce... pace-n timpul greu venit.

Simt cum sunt purtat prin clipe, grele dar nu sunt atins,
De fiorul suferinței, sau să fiu de ea învins,
Căci nu sunt eu luptătorul, luptătorul este El,
Cel ce azi îmi este Tată, Regele Emanuel.