Inima de dor îmi arde

Inima de dor îmi arde,
După scumpul meu Isus,
Dar și gândul meu e-ntruna,
El în zborul doar în sus,
Inima în piept îmi bate,
Pentru Dumnezeul meu,
Ce-i mereu El lângă mine,
Și la bine... și la greu.

Pașii mei din dimineață,
Numai înspre El pășesc,
Căci am o dorință mare,
Numai Lui să îi slujesc,
Este ea atât de-aprinsă,
Arde și de-un mare dor,
Aripile îmi desface,
Ca să mă avânt în zbor.

De un dor de a ajunge,
Sus... în cerul minunat,
Unde nu este o vreme,
Rea... sau timp înlăcrimat,
Unde nu vor fi nici norii,
Azi pe cer care apar,
Ce se-ntind mereu... să fie,
Între noi ei un hotar.

Nu vor fi clipe amare,
Sus în ceruri curge miere,
Cei ce vor ajunge-acolo,
Nu vor mai simți durere,
Căci nu este suferință,
Sus sunt numai bucurii,
Sunt doar clipe ce sunt pline,
Nu sunt clipele pustii.

Pline sunt de frumusețea,
Cea divină... sclipitoare,
Pline de un răsărit ce este,
Și el plin de-a Sa splendoare,
Pline de o veșnicie,
Unde vreau și eu să fiu,
Ca s-ajung în ea... eu astazi,
Trec prin viața din pustiu.

Să-mi opresc vre-o dată pasul,
Nu aș vrea... nu îmi doresc,
Vreau s-ajung în locul care,
Înspre el călătoresc,
Visul meu în el se-oprește,
Și devine-adevărat,
De a moșteni o Țară,
Unde Domnu-i Împărat.

După El îmi lăcrimează,
Ochii inimi-n ascuns,
Vor pe El să-l întâlnească,
Pe-al meu Domn, pe-al meu Isus,
El e tot... El este toate,
El îmi este Dumnezeu,
Și-a mea dragoste-i aprinsă,
Pentru El astăzi mereu.

Arde-o flacără aprinsă,
Pieptul ce mi l-a umplut,
O iubire-atât de mare,
Eu nicicând n-am cunoscut,
Iubesc cerul... iubesc pacea,
Eu cu-adevărat iubesc,
Și iubire-adevărată,
Este tot ce îmi doresc.

Chiar de astăzi greu suspină,
A mea inimă mereu,
Plină este de iubire,
Pentru Dumnezeul meu,
Nu-mi doresc nimic în viață,
Decât darul de-a iubi,
Doar iubind... a mea iubire,
Sus eu o voi întâlni.