Ingrijorarea

Imi sta In gand ,
Furandu-mi pacea
Si inima mi-o face trista
Un duh mahnit am calauza ,
Iar oasele mi le usuca .

Eu ma grabesc s-o dau afara
Dar ea cu greu se lasa dusa ,
Vazand ca nu-i mai dau nici hrana
N-are Incotro
Iesind pe usa .

Dar sta pandind de dupa colt
Ca o naluca petitoare ,
Iar eu grabit o" arunc la tine
Tu vrand sa scap
De Ingrijorare .

As vrea sa n-o mai vad vreodata
Cu fata ei posomorata ,
Ea vrea mereu sa-mi fure pacea
Care cu greu
Am cucerit-o .

Atunci , Imi pun zavor credinta
ca sa pazeasca a mea usa ,
Iar la ferestre pun nadejdea
Si Ingrijorarea mea
Se duce .