Îngerii în coruri cântă

Îngerii în coruri cântă, sus în slavile cerești,
Îi vei auzi de astăzi, doar spre ceruri tu privești,
Vei vedea acele vremuri, vesnice ce vor fi vii,
De-i slujești doar Lui în viață, lângă El de tu rămâi.

Minunatele izvoare, niciodată nu-și opresc,
Cursul lor... acolo-n ceruri, ele curg și dăruiesc,
Susurul ce-i și el veșnic, ce râsun-așa frumos,
Este-asemănat cu glasul, preamăritului Hristos.

Păsărele cântătoare, trilul nu și-l vor opri,
Ciocurile ridicate, ciripind vor preamări,
O prezență minunată, care-i veșnică doar sus,
E prezența nesfârșită-n veșnicie-a lui Isus.

Adierile de vanturi, vor fi niște melodii,
Ce aleargă peste toate, peste munți sau mări... câmpii,
Lăudând întotdeauna pe Acel ce-i Domnitor,
Peste adieri ce cântă, cerului mereu în zbor.

Vor fi toate aurite, străzi pe care vom călca,
Cu Isus o veșnicie sus în cer ne vom plimbă,
Nu va fi vre-o despărțire, vre-o durere sau suspin,
Va fi-n toate bucurie, căci în cer... totu-i divin.

Nu vor fi acolo lacrimi, ce sunt azi atât de-amare,
Sus în cer amărăciunea, ea vre-un loc acolo n-are,
E doar gustul cel de miere, sub un cer senin mereu,
Căci nici norii nu-și au locul, unde-i numai Dumnezeu.

Zâmbetele săltărețe, vor fi ele mereu sus,
Bucurându-se întruna de mărețul sfânt Isus,
Vor fi ele infinite, pentru cei ce își grăbesc,
Al lor pas spre infinitul, cel ce este doar ceresc.

Va fi totul o culoare, o culoare-a nemuririi,
Este ea imaculată, ca și cea a fericirii,
Fără de sfârșit sunt toate, sus în cerurile vii,
Căci acolo sunt acele, ce sunt doar în veșnicii.