Îngeri păzitori

Psalmul 91:11-13

Adeseori oftezi din valea-adâncă
De frică, oboseală ori în dor
Vrând să te scurgi la poalele de stâncă,
Dar vine-ndată-un înger păzitor!

Te-au galopat copite de înfrângeri
Și nu-ndrăznești să mai privești în sus,
Ci, iată, vin în ajutoru-ți îngeri
Ce-au fost trimiși de grija lui Isus.

Noi nu-i prea observăm din viața-aprinsă:
Cunoști o piatră-n ea de te lovești...
Deci cum s-o vezi cu ochii, peste dânsa
Când ești trecut pe palme îngerești.

De dau în zidul beznei, o lumină
El îmi aprinde-n fața mea vioi,
Purtându-mi palma mea cu a lui mână
Îmi scrie-n filă-atent cuvinte noi.

Noi mulțumiri nicicând nu le-om întoarce
Din bucurii de har și de câștig –
Ceea ce fac ei sunt datori a face
Precum o haină ne-ar feri de frig.

Nu vom afla cum vin, din care zare,
Într-un prezent de boală ori de vis,
Fiindcă sunt doar duhuri lucrătoare –
De Domnul fiecare e trimis!

Dar din vibrarea de activitate
Și din trebăluirile fierbinți
Rămași în seară de singurătate
Și ei, poate, oftează obosiți...