Îngăduința creștină

Îngăduința creștină e ceva frumos și plăcut
Dar noi de multe ori uităm că suntem diferit
Uităm că suntem ființe umane individuale
Și nu suntem programați mecanic în robotizare.

Chiar dacă suntem creștini cu aceeași credință
Adeseori privim la alții și ne întrebăm bunăoară
Cum poate cineva să gândească așa un om. . ?
Și conștiința ne spune: îngăduie-l este doar om.

Cum gândește, vorbește și face un creștin
Care-i criteriul judecăți noastre când privim?
Pentru creștin cuvântul și poruncile sunt clare
Criterii după care gândește, vorbește și face.

Dar tot cuvântul ne îndeamnă la îngăduință
Cu oamenii acei ce n-au a noastră credință
Să-i sfătuim și pe acei să-și schimbe gândirea
Și prin înnoirea minții credința le va fi trăirea.

În Biblie ne e spus tot cu lux de amănunte
Cum să ne comportăm ca creștini în societate
Dar Biblia are principii ce se pot ușor aplica,
Creștine la orice situație apărute în viața ta.

Deferențe pot să fie multe dar să fie curate
Fără a fi pietre de poticnire în comunitate
Cei ce se poticnesc ușor să fie îngăduitori,
Să gândesc dacă poticnirea are susțineri.

Cei ce nu gândesc ca noi să nu-i ignorăm
Nici blamați sau desconsiderați, să-i respectăm
Se poate de multe ori ca noi să nu gândim bine
Și cei îngăduiți trebuie să fim noi și nu-i rușine.

Singura Scriptura are dreptul de-a îndrepta
Ea are principii sigure și precise, doar ea
După ea ne putem îndrepta noi la greșeală
Sfătuind și pe alții spre îndreptare, s-o citească.

Ea e convingătoare și mintea tuturor deschide
Ne învață îngăduința și numai la fapte bune
Îngăduința creștină ne cere să fim precauți,
Îngăduința nu cere să fim naivi ci înțelepți.

La opinii și păreri diferite să nu ne oprim
Să ne respectăm părerile, să ne îngăduim
Dacă nu-s argumente să certifice părerile
Să se renunțe la ele că nu-și au susținerile.

Jignirea și Judecățile sunt distrugătoare
Să nu disprețuim, să respectăm se cere
Dumnezeu ne primește pe toți în diferențe
Cu diferită capacitate dar să fim în unitate.

Nici disprețul, nici judecata nu ne unește
Ci îngăduința în bunătate doar ne strânge
Un creștin adevărat poate să îngăduie multe,
Nu doar pe cel slab ci și pe cel tare-n cerbice.

Dacă-s unii ce spun sau fac ce nu-ți place
O fac căci după mintea lor cred că e bine
Sau unii poate o fac din răutatea inimii lor
Cu toți creștine să fii îngăduitor că ești dator.

N-ai datorie față de ei să-i accepți cum sunt
Dar față de Domnul ai făcut un legământ
E legământul credinței tale prin pocăința ta
Să faci faptele credinței și una e îngăduința.

Dumnezeu ne-a primit pe toți cu tot ce-avem
Cu toate penele noastre și bogat penaj avem
Cu toate stările noastre mai bune sau mai rele
Atunci suntem datori sa fim îngăduitori cu ele.

Poate altul nu știe mai bine, de face ce face
Dacă ești mai bun, cu gingășie apropie-te
Învață și sfătuiește cu dragoste creștinească
Ca celălalt, necunoștința să-și recunoască.

Și-atunci vei putea pătrunde la inima lui
Cu îngăduință creștină să-i dai vestea Domnului
Fiecare ne-am bucura de-am fi între cei slabi
Să fim primiți cu îngăduință și apoi învățați.

Să ne îngăduim unii pe alții ne învață Biblia
Cum Domnul are îngăduință cu toți întotdeauna
El nu privește la cunoștința noastră umană
Ci ne îndeamnă ca și El s-avem îngăduință.

El cunoaște totul, noi puțin din tot ce există
Cu cei ce cunosc mai puțin s-avem îngăduință
Aici se vede îngăduința creștină cu bunătate
Când ne privim cu toții frați, Prețuindu-ne frate.