Îndurerate clipe grele

Îndurerate clipe grele ce Doamne Tu le-ai întâlnit,
Pe drumul plin de încercare, sunt cele ce ne-au mântuit,
A Tale multe suferințe ce mai demult le-ai îndurat,
Din veșnicia morții grele, atunci pe cruce ne-a salvat.

Îndurerate clipe multe prin care Doamne ai trecut,
La capătul de vremi din urmă ne vor aduce-un început,
Căci pentru noi Tu ți-ai dat viața atunci când ne-ai răscumpărat,
Lovit de pietrele spre Tine ce fără mil-au aruncat.

Îndurerate clipe grele pe drumul Tău au apărut,
Doar pentru noi răbdai în ele în cuie când ai fost bătut,
Nu te-ai întors din hotărârea din moartea grea a ne salva,
Ai suferit mereu calvarul tăcând sub biciul ce lovea.

Tăceai sub hulă și ocară, tăceai păgânii când strigau,
Că nu ești Fiu de mare Rege, pe cruce când te rãstigneau,
În multe clipe-ndurerate mereu Tu Doamne ai tăcut,
Până la capătul de cale când sufereai atât de mult.

Tăceai și-atunci sub ploi de pietre când fără mila aruncau,
Tăceai și-atunci când de pe margini spre moarte toți te împingeau,
O mult prea mare-atunci iubire cu toții Doamne am văzut,
Tacerea Ta moștenitorii a cerului ea ne-a făcut.

În clipele îndurerate prin suferințã ce te-au dus,
Ai stat în fata omenirii, doar aplecat…mereu supus,
Ai suferit fără de plînset, mereu Tu doar ai mijlocit,
Și pentru cei care pe Tine, nu te-au crezut…te-au răstignit.

Dar astăzi stai în locul care Tu pentru noi l-ai pregătit,
Tăcând pe crucea blestemată când fără vină te-ai jertfit,
În urma Ta e suferința și clipele-n care-ai tăcut,
Când nu erai silit de nimeni căci ne-ai iubit mereu doar mult.