Îndurarea Lui ne copleşeşte!

Închid ochii dar văd lumină,
Din senin, simt o voce senină
Inima-mi suspină, El vine o alină
Cu o forță divină o chiamă să vină
Inima, la El în mână s-o ţină
Tot El o schimbă cu măiestrie
Dar trebuie să renunțăm la mândrie!
Dumnezeu ne iubeşte şi creşte
A Lui îndurare, ne copleşeşte
Pe unul fiecare ne smereşte
În marea Lui îndurare
Ne vrea bunii pe fiecare
Şi pe tine suflete, azi vino trăieşte!
Scoalăte din ațipire, nu dormi
Poate după următoarea clipire va veni
Oare cum ne va găsi, pe fiecare?
Suntem noi treji şi gata de plecare?
Sau vedem doar întuneric în zare
Şi doar răutatea dim noi mai tresare
Ne îțepeneşte fiecare mişcare
Să nu putem găsi adevărul
Căci suntem plini de întristare...