Îndreptare

Îndreptare

A fost ca ieri când ai venit pe lume
Anii-ți s-au scurs la fel ca și un nor
Ce trece mult prea repede anume
Iar tu nu ești decât un călător.
Timpul s-a dus și nimeni n-o să poată
Să-l țină-n loc sau să-l dea înapoi
Spre veșnicie calea lui se-ndreaptă
Acolo unde-ajunge-vom și noi.
Privește-n urmă și-apoi azi te-ntreabă
Cum ai trăit în clipe ce-au trecut
Ales-ai bine sau rău mai degrabă
Gândind că pasu-ți va fi neștiut?
Încă mai crezi că peste tot uitarea
Se va așterne și nu se va știi
Că ai avut în suflet nepăsarea
Pentru viață, pentru veșnicii,
Dar te înșeli amarnic de vei crede
Căci tot ce-a fost din tinerețea ta
O să ascunzi de-Acela care vede
Oricare gând ce-l naște inima.
Viața ta doar în neascultare
Tu ai trăit-o fără niciun rost
Nu te-ai gândit că poți avea salvare
Sau n-ai dorit să ai un adăpost.
Ai ascultat de vorba care trece
Ai ascultat de vântul șuierând
Și-a ta inimă nu mai simte, rece,
Căldura sfântă dinspre cer curgând.
Unde vei merge dacă n-ai salvare
Te-ai întrebat prietene vreodat'
În rătăcirea ta cu nepăsare
Prin lumea ce te-ndeamnă la păcat?
Călătorești, dar numai înspre moarte,
Și nu te-oprești să te gândești măcar
Că drumul ce se-așterne mai departe
E spre pierzare și nu înspre har.
Te-oprește-n loc prietene degrabă
Să vezi nu cumva poate rătăcești
Nu cumva drumul ce-l parcurgi în grabă
Te duce-acolo unde nu gândești?
Fii sincer azi și recunoaște-ți vina
De-a fi umblat condus de pofta ta
Adu în fața Celui Drept pricina
Cu umilință spre a te ierta.
Numai smerit cu adâncă pocăință
Te va salva de lanțuri ce te-au prins
În cursa lor să nu mai ai voință
De a lupta, lăsându-te învins.
Isus, numai Isus, te poate smulge
Cu mâna Lui rupând lanțul cel greu
Cât ai umblat rătăcitor ajunge
Vei fi biruitor cu Dumnezeu.
El îți va da o inimă curată
Și-un adăpost la pieptu-I iubitor
Să nu te-atragă lumea niciodată
Cât vei dori să fii ascultător.
Să nu mai stai, te rog, în nepăsare
Și-n vrăjmășie cât tu ești iubit
Te-apropie să fii în ascultare
Spre-a fi pe totdeauna fericit.