Îndoită ne e haina

Înnoită ne e haina dăruită de Hrostos,
Cine-o poartă-n lupta vieții, e mereu el glorios,
Rodul ei este iubirea, care poate birui,
Dragostea e arma sfântă, cere-o și o poți primi.

Cine-o-mbracă este omul, socotit neprihănit,
Și neprihănirea este, darul cel de sus venit,
Haina lui este plăcută, cine-o poarta e salvat,
El din cer în încercare-n orice vreme-i ascultat.

Înnoită e privirea, ridicată doar în sus,
Stă în fața ei pe cale, ajutorul lui Isus,
Stă în față izbăvirea, biruința stă mereu,
Cu privirea ridicată, stau fiii lui Dumnezeu.

Înnoit e graiul care, îl cunoaște pe Isus,
Vorba lui este duioasă, Domnului mereu supus,
El ridică întristarea, Celui ce e apăsat,
Graiul sfânt mereu zidește, nu dărâmă niciodat.

Sfântă e ființa care, îl cunoaște pe Hristos,
Viața ei e-o viață sfantă, este una cu folos,
Oglindit în ea e Domnul, cu-al Său chip e-asemănat,
Căci sfințirea este rodul, Duhului ce l-a lăsat.
Amin