Indoiala

Am pus la indoiala chiar existenta Ta
Desi firul de iarba ce firav se misca
Si curcubeul florilor ce apareau pe câmp,
Iar ceru-n dimineti cu rasaritul blând
Le adoram si ore-ntregi stateam solemn
Si ma-ntrebam: de esti atâta de etern
Pe cât mi se parea
Si nu voiam sa stiu de existenta Ta.

Am pus la indoiala ca Tu...cel legendar
Ai fi putut sa-mi dai vreo fericire-n dar
Desi vibram când soarele-aparea-n amurg
Ca flacari arzatoare ce zarile distrug
Când frematând eu respiram usor
Si as fi vrut spre stele ca sa plutesc usor
Si...nu vedeam
Ce fericire puteam ca sa mai am.

Când m-am uitat în mine si am vazut doar neant
Am pus la îndoiala ca Tu m-ai fi creat
M-am tot privit în stele, în bulgari de pamânt
Si-am înteles atunci ca eu doar huma sunt,
Iar ochii mari spre Tine; adânci si tematori
I-am îndreptat deodata atât de-ntrebatori
Si-atunci am tresarit,
Ca Te-am vazut: Maret, Frumos si Infinit.

Am tresarit si-atunci când m-ai strigat pe nume,
Cu glas duios mi-ai spus sa ma despart de lume.
Eu...nedorit de nimeni, strain si ne-nsemnat
Atât de mic si singur; de Tine preferat?
Ooo! iarta-ma, a fost cândva doar vina mea
C-am pus la îndoiala chiar existenta Ta
Si am aflat
O fericire mare ce mi-ai dat.

Fara Tine
Zile fara Tine; în uitare sa fie trecute
Cer mohorât cu nori cenusii, ore pierdute
Clipe amare cu suflet golit de iubire
Din mine-mi lipseai si totul era amagire

Din marea de griji scufundat în disperare
Priveam spre Tine plângând cu-ntristare.
Fara Tine, Isuse am fost.
În lume n-aveam niciodata vreun rost.

Speranta n-aveam fara Tine, iar pacea departe
De mine statea, raul mi-era ca un frate.
Ciripitul vioi si zglobiu cântat cu veselie
Nu-l ascultam cu drag si bucurie;

Nici seara în freamat târziu de visare,
Nici soapta chemarii Divine cu acea alinare
A Ta pentru mine
Nu m-a facut sa vad ca eram fara Tine.

Tot timpul a dat în mine cu piciorul...
Si ar fi vrut sa-si ia degraba zborul.
In ghiara sa ma tina diavolul hidos,
Nemernic, blestemat, salbatic, mincinos;

Sa ma mai tina prizonier fara de Tine
În veci de veci sa nu mai stiu de bine,
Dar m-ai iubit, ooo...Tatal meu
Atât de mult încât eu am stiut ca Tu esti DUMNEZEU.

Nu. Fara Tine, ochii dor privind cerul senin,
Dor mâini ce nu-s împreunate-ntr-un sfios închin .
Dor pasii ce aiurea pasesc când nu-s pe cale,
Genunchii dor când nu se-apleaca-n ascultare.

Toata fiinta-mi vinovata, fara Tine e pustiu...
Nu-i cale înspre viata si nu-i nimica viu,
Nu-i dor, nici fericire
Si nu-i nimic în univers fara de Tine.