Îndoiala

Îndoiala, un sentiment tipic umanități
O constantă persistentă, întregului vieții
Credința, duce o permanentă luptă cu ea
Și biruință, are mereu și mereu îndoiala.

Oare teama, de-a nu reuși în provocare
Să producă îndoială și rezervă oarecare?
Poate, nesiguranța noastră în necunoscut?
Sau necredința, în care cu toți ne-am născut?

Greu de explicat, comportamentul uman
Ce diferă mult și neexplicat, de la om la om.
Ce-i îndoielnic pentru unii și de cumpănit
Pentru alți e certitudine și e de acceptat.

Așa e și cu calea pocăinței, pe pământ
Pentru unii, e necesitate de a fi mântuit
Pentru alții, e de neacceptat, că e nevoie
Se îndoaie că ar fi nevoie de mântuire.

Pentru că există, foarte multă minciună
Există în oameni, atât de multă îndoială
Minciuna și înșelătoria, peste tot răspândite
Fac oamenii îndoielnici, în cele auzite.

Mulții, se îndoaie de autenticitatea Cuvântului
Motivând implicarea, în scrieri a omului
Unii spun că e creație evreiască, e o făcătură
Alții spun că nu-i toată, adevărata Scriptură.

Unii se îndoiesc, că ar putea trăi tot ce scrie
Că ar fi toată doar interdicții, de la plăcere
Nu te mai poți distra, să bei și să mănânci
Să duci o viață de ascet, să stai în rugăciuni?

Oameni, citiți Biblia și singuri veți constata
Că viața de creștin, este cu totul altceva
N-ai interdicții la plăceri, mâncare sau băutură
Doar de la cele păcătoase, alcool și aventură.

De Cuvânt să nu vă îndoiți, de n-ați citit
În Cuvânt totul este clar, concis și lămurit
De scrierea Cuvântului, să nu vă îndoiți
Cuvântul e inspirat de Domnul, să credeți.

Prin Duhul Sfânt, I-a inspirat pe scriitori
La mintea lor a lucrat, la a minți înnoiri
Dacă ai îndoieli citește-l, să te-adâncești
Și Domnul îți va înnoi mintea, să-l înțelegi

Și îndoielile, din minte și inimă îți vor dispare
Că descoperi-n Cuvânt, un Dumnezeu mare
Vei primi și tu promisiunile lui Dumnezeu
Mântuirea promisă, ce-a făcut slujitorului Său.