ÎNDEMN LA VEGHERE.

-
Prieten drag ce mergi în depărtare
Să nu uiţi fraţi tăi, cu care ai slujit;
Simţi-vom lipsa ta şi-al zilelor cu soare!
Când noi ne-nvese-leam pe drumul vieţi sfânt.

Vedea-vom locul gol şi-n cor, şi la chimvale,
Ne vom aduce-aminte de tine-atunci cu dor!
Vom îndrepta o rugă la Cel cei drept pe cale;
Să-ţi poarte El de grijă, umblând pe-a Lui ogor.

Să fii purtat de aripi pe-al cerului pridvoare
Să te înaţi spre ceruri privind la locul sfânt!
Iar duhul tău întruna să bea de la izvoare,
Şi hrana ce-a mai sfântă ce-i veşnicul cuvânt.

Să nu te depărtezi de drumul veşniciei!
Ce umblă prin credinţă, cu al tău Salvator
Atuncea vei ajunge în ţara bucuriei
Şi vei trăi de-apururi cu Domnul Domnilor.

Când eşti la îndoială, coboară-n odăiţă.
Şi cerei Celui veşnic, ca El să te păzească!
Când eşti la încercare, priveşte prin credinţă,
Şi vei simţi căldura aceia părintească.

Lucrează ne-ncetat în via lui Hristos
Căci ai primit talantul ca să îl foloseşti!
La tot ce-aduni aicea pe drumul greu spinos
Primi-vei răsplătirea în slăvile cereşti.

Fii plin de duh întruna şi nu te obosi
pe calea care duce spre locul glorios;
Deschide-ţi larg inima, şi-atuncea vei găsi
Că eşti pe calea vieţi ce duce la Hristos.

Te vom purta în rugă, ca Cel din veşnicie!
Să te păzească-ntruna pe-al cerului ogor,
Să fii întodeauna, curat, fără mânie;
Şi vei vedea izbânda, vei trece orice nor.

Şi dacă soarta vieţi aicea ne desparte!
Acolo-n veşnicie vom fi nedespărţiţi;
Ne vom plimba acolo pe străzi de diamante;
Şi vom cânta-mpreună cu toţi acea sfinţi.

8/1/2005gl