ÎNDEMN LA DĂRNICIE

ÎNDEMN LA DĂRNICIE

După o foamete prezisă de-un profet, Agab,
Care-a venit întocmai peste-ntreaga lume
Lovind în cel mai tare dar şi în omul slab,
s-au strâns atunci printre creştini atâtea sume

De ajutoare sfinte şi daruri pentru toţi
Cei ce treceau prin criză mare în Iudeea.
Adună-ţi fapte bune tu, frate, cât mai poţi
Ca cei dintâi creştini uniţi în vremea-aceea.

Te cheamă Mirele ceresc la dragostea dintâi,
La fapta ei cea nobilă şi-adevărată
Când Îi spuneai cu lacrimi lui Cristos: ”Rămâi!”
Iar inima-ţi era voioasă şi curată.

Să ajutăm în rugăciune Israelul
Cu dragostea fierbinte ce Pavel o avea
Ca alergarea noastră să nu-şi rateze ţelul
Când sus pe norii slavei Cristos va apărea.

Dar gândul răzvrătirii cu-accent antisemit
Adesea ne înşală luându-ne-n răspăr.
Tu nu uita pe cruce Isus l-a biruit
Şi-avem din El iubire în faptă şi-adevăr.

Biserica e vie cât este de-ajutor
Şi-şi seamană cu lacrimi ogorul misiunii.
Lucrează cu talanţii, cu dragoste şi spor,
Spre cer să ţi se-nalţe tămâia rugăciunii.

************