Îndemn la credinţă

Îndemn la credinţă

Este în mine dorinţa, de a merge pe calea credinţei?
Să las lumea cu ale ei păcate, să mă alătur pocăinţei?
Deseori apare cârtitorul, zicându-mi: , , Omule, te-ai stricat''
Voind să mi ia avântul credinţei, vorbindu-mi cuvinte de uitat.

Nu daţi crezare la orice vorbă, sau o şoaptă străină
Voi, aveţi Calea credinţei, mergeţi mai departe în Lumină
Răul, stă gata să vă înghită, să atace să doboare,
Nu ascultaţi de voci străine, ascultând la vorbe goale!

Rămâneţi tari în voastră credinţă, pe Stâncă bine ancoraţi
Nu vă temeţi de valurile furtunei, când sunteţi încercaţi
Puterea în credinţă vă înalţă, vă ia teama de furtună
Vă dă putere-n luptă, vă dă izbândă, când rugile se adună.

Lumea, stă gata să vă rupă avântul luminos, al credinţei
Oferindu-vă tot ce este înşelător, să oprească elanul dorinţei
Rupeţi lanţul robiei, înoiţi-vă legăturile sfinte cereşti
Ascultând de Duhul Sfânt, nu de şoaptele lumeşti.

Duhul lumii este un duh de ură, dezbină, cleveteşte,
Are ca îndemn dezbinarea, el, nu adună, ci risipeşte
Ia bine seama ce alegi, binele, sau răul ţi-l doreşti
De strângi ce este bun, sau risipeşti, stai bine ce gândeşti.

Voi, să fiţi tari în credinţă, statornici în voastră vorbire
Nu ascultaţi de duhul lumii, orice vrajbă şi uneltire
Să nu va înşele nimeni, ascultând de şoapta celui rău
Iubiţi-vă mult, cum va iubit de la început Dumnezeu.
Amin!
21-08-2018.
Ciobanu Stelian.