Indemn

Să-L laşi pe Dumnezeu să îţi conducă paşii
Ne-având loc altui ghid în viaţa ta
Şi tot ce ai, să n-aib-un preţ mai mare
Decât ce ai primit prin jertfa Sa.
Mereu pătruns de-o bucurie sfântă
Să trăieşti viaţa nouă în Hristos
Sub paza Lui să simţi doar siguranţă
Şi-ncrezator să Îl urmezi voios.
Să poţi trăi cum Duhul te îndeamnă
Ferindu-te de-a vieţii neplăceri
Când alarmaţi cei mulţi în jos coboară
Tu s-ai curajul de-a urca spre cer!
Când ceilalţi se îngrijorează pentru toate
Luând poveri prea grele de purtat,
Tu să te-ncrezi în Cel ce te cunoaşte,
El îţi oferă ajutor imediat.
Şi ne-ncrezuti de ce le-aduce viitorul
Când alţii temelia-şi sapă în ţărână,
Când far' lumină merg spre nicăieri
Lăsând urgia peste ei să vină,
Grăbeşte să salvezi atunci fiinţa
A cărei stare pare a fi gravă,
Doar ajutând şi depunând silinţa
Poţi întări fiinţa ta firavă.

Eşti mântuit, nu sta in nepăsare,
Să nu ignori nicicând pe cei pierduţi,
Ei nu cunosc puterea salvatoare,
Fii tu reprezentant al lui Isus.
Fii ca cetatea aşezată pe un munte
Cu temelia-n stâncă de granit,
Fii un exemplu, o lumina-n lume
Şi credinceos rămâi pin' la sfârşit.