ÎNCHISOAREA CA PREGĂTIRE A LUI IOSIF

Pus în închisoare, Iosif a răbdat cu bun temei
Ca să tragă și foloase din toată strânsoarea ei.
Dumnezeu ne instruiește tainic prin clipele-amare
Să-L slujim cu mult mai bine când pe cer e nor sau soare.

În această nedreptate nu s-a apărat defel.
N-avea avocat în lume, Dumnezeu era cu el.
Și-a simțit în piept deodată un fior care-i spunea
Să mai rabde, să aștepte, căci Stăpânul îl iubea.

Nu contează suferința, nedreptățile lumești,
Cei răi care te-mpresoară n-au să știe cine ești.
Pentru-ntemnițații-aceia Iosif era doar evreu.
Nu și-au dat o clipă seama că-i trimis de Dumnezeu.

Dincolo de rațiune, dincolo de orice blam,
Iosif îi salva de moarte pe urmașii lui Avraam.
De aceea-n loc de ură, el răspunse cu iubire,
În care intrau evreii, dar și-ntreaga omenire.

Râu de lacrimi mari de-ar curge n-ar fi șters păcatul lor,
Dacă Dumnezeu din ceruri nu iubea acest popor.
De aceea, drept concluzii, Iosif spune răspicat:
„Deci, nu eu, ci Domnul nostru de la moarte v-a salvat!”

Iată rolul închisorii și al patimilor sale:
Nu erau alte soluții pentru el și altă cale.
Domnul ne-a ales destinul ca să suferim și noi,
Și, prin astfel de travaliu, să se mântuie cei goi.

Toți acei loviți de soartă și de-al urii uragan
Să fie salvați de moarte și de lanțul lui Satan.
Mulți nu prea-și cunosc menirea când se-ntorc la Dumnezeu,
Dar Isus ne-arată drumul, care uneori e greu.

Ţinta e desăvârșirea pentru-al slavei Împărat,
Când Îl vom vedea în slavă cu toți cei ce L-au urmat.
N-or mai fi atunci mistere pentru oameni vinovați,
Căci din multe emisfere s-or vedea surori și frați.

Vom uita pe veci durerea, lângă slava lui Isus,
Și-ncercările trecute pentru toți vor fi apus.
Psalmi cerești cântați de fiii lui Asaf și ai lui Core
Vor pecetlui-ntâlnirea și seninu-acelei ore.

Fiecare cor din slavă Îl va proslăvi pe Miel,
Pe-a iubirilor octavă, onorați de-a fi cu El.
David va cânta din harfă nu spre-a-l liniști pe Saul,
Ci s-aducă preamărire Celui Sfânt născut în staul.

Și toți fiii mântuirii, ce din foc au fost salvați,
Vor cânta de bucurie cu mii de surori și frați.
N-or mai fi-apăsați de gândul că programul s-a sfârșit,
Întrucât lucrarea noastră se va-ntinde-n infinit.