Înc-o treaptă

Am urcat mai multe trepte, astăzi mai apare una,
Dar am întâlnit în cale, valu-nalt dar și furtuna,
Să o urc nu pot căci valul, mă întoarce înapoi,
Și furtuna îmi declară, astăzi mie un război.

Aud șoapte după șoapte, ce mă-nvârt în jurul lor,
Câte-odată-mi spun mai tare, să mă-ntorc... de nu eu mor,
Îmi umbresc a mea privire, când în față mea se pun,
Să nu vad acea lumină, ce-i la capăt ea de drum.

Astăzi când în a mea față, acea treapt-a apărut,
Parcă se deschise ușa, ce ascunde un trecut,
Parcă tot se năruiește, parc-a fost lupta-n zadar,
Parcă între noi Isuse... se zidește un hotar.

Eu aș vrea să trec de treapta, ce de Tine mă desparte,
Ca să fiu de ceruri Doamne, după treaptă... mai aproape,
Vreau ca tu să-mi întinzi mâna, să îmi vii în ajutor,
De n-o urc... voi fi în rândul, care astăzi ei cobor.

Vreau ca să-mi ridic eu pasul, fără Tine n-oi putea,
Căci ea este-atât de-naltă, este Doamne-atât de grea,
Lasă peste mine astăzi, a Ta sfântă îndurare,
Ca să pot să urc eu treapta, ce în fața mea apare.

Dacă ea azi ne desparte, prinde-mă de mân-acum,
Pune-mi pasul cu-a Ta mână, pe al mântuirii drum,
Și alungă orice șoaptă, ca să pot eu să pășesc,
Către Tine, către-acasă, către locul sfânt ceresc.