Înainte de a fi ce suntem

Nainte de a fi ce suntem
Eram ceea ce vom fi
Căci moartea nu-i o nimicire
Ci-i noaptea către-o altă zi

Când trupul ni se va reîntoarce
În lutul unde-ntâi era
Nu dispărem, sub alta formă,
O noua viață vom urma.

Nu-i nimicire moartea noastră,
Nici veșnic nu vom fi-ngropați
Ci semănați spre-o altă lume
În care vom intra-nviați.

Trăiți frumos urmând credinței
Că nu sfârșim nimic acum,
Mormântul nu-i o nimicire
Ci-un scurt popas pe-un veșnic drum

Nu-i mai fără de rost viața,
Trai mai fără de folos
Moarte mai fără de nădejde
Decât cea fără de Hristos.

Nu-i blestem atât de crâncen,
Iad atât de-ntunecos,
Chin mai greu ca-n conștiința
Care nu are pe Hristos.

O, nefericite suflet,
Nu mai sta necredincios!
Până încă mai poți plânge
Te întoarce la Hristos.

Tu, de păcat să te cutremuri
Și nu de Marele Județ
Căci pe acei scăpați de vină
I-așteaptă un viitor măreț.

De iad să tremuri, nu de moarte
Căci moartea-n sine nu-i un rău
Ci-un bine pentru cel ce-ntoarce
Scăpat din iad – spre Dumnezeu.

Din timp fă-ti rost de mântuire
Nu-n clipa morții să ți-o ceri,
Cu muncă și cu ani se-adună
Comoara veșnicei averi.

De azi ascultă! – azi te-ntoarce!
Cu hotărâre spre Hristos
Și zi de zi vei strânge-n ceruri
Avutul sfânt și glorios.

Gândește spre Atunci, de-acuma
Ca să te mântui până poți
Nu-i sigur drumul pentru nimeni
Sfârșitu-i sigur pentru toți.

Nu-i sigur pentru nimeni mâine
Sfârșitul vine ne-ndoios
Ferice-i numai cel ce astăzi
Pe veci se-ntoarce spre Hristos.

Amin
poezie alcătuită din mai multe poezii
Petru Coman
25.02.1988