În vreme de grea suferință

În vreme de grea suferință,
Spre ceruri privirea-mi îndrept,
Smerit mă proștern jos la cruce,
Și doar în tăcere... aștept.

Eu știu biruința e-aoroape,
În Domnul mereu mă încred,
În grea suferință nu-mi lasă,
El inima, doar... să aștept.

În vreme de grea încercare,
Nădejdea în El nu îmi pierd,
Pe drum când apare-o răscruce,
Lumină îi cer... și aștept.

De sus El mereu luminează,
Doar drumul spre cer ce e drept,
Dar vremea ce trece îmi spune,
Mereu doar să cred... și s-aștept.

Când vin vremuri doar de-ntristare,
Eu am o dorință... la piept,
Isus să mă ia, dar o voce,
Îmi spune... să nu mai aștept.

Îmi spune... deschide tu ochii,
Privește în jur chiar acum,
Purtat ești pe braț tu la pieptul,
Acelui divin pe-acest drum.

Iar dacă mi-e grea așteptarea,
Eu pasul să nu îl opresc,
Chiar dacă cu greu trece timpul,
Spre cer pasul meu să-l grăbesc.

Și graba să fie-n a strânge,
Comori ce nu sunt pământești,
Să fie doar cele alese,
Comori ce-s divine... cerești.

Acolo să-mi fie-a mea grabă,
Când merg în tăcere-așteptând,
Răbdarea dar și așteptarea,
Mi-aduc alinare când plâng.

Răbdând voi avea propășire,
Și doar așteptând voi primi,
Mereu biruință pe cale,
Spre ceruri de eu voi privi.