In vechime

In vechime omul putea sa traiasca
Doar cu mana sfanta si dumnezeiasca;
Deseori vedem cum poporul sfant
Patruzeci de zile postea pe pamant.

Nu manca nimica ,nici apa nu bea,
Ci cu Domnu-ntruna el convietuia;
Petrecea in taina mult timp plin de Har
Si in rugaciune el nu statea rar.

Ci ades' se ruga-n orice-nprejurare,
Cerea calauzirea-n orice incercare
Si vedem cum Domnul ades' insotea
Cu minuni si semne toata lucrarea sa.

Omul nu traieste numai cu mancare,
Ci cu orice Cuvant ce Domnul il are
Pentru fiecare din cei ce doresc
Sa asculte voia Tatalui ceresc.

Care staruiesc in post si rugaciune,
Pastrandu-se ne-ntinati de ce este-n lume,
Pentru toti acestia Domnul a pastrat
Binecuvantarea si un rod bogat.

Astazi,insa,omul traieste-n belsug,
Nu se mai inhama la astfel de jug,
De aceea slujba-i fara de Putere,
Caci lucreaza doar dup-a sa placere.

Si nu se mai fac minuni ca-n vechime,
Ici si colo apar putine farame,
Nu mai ai curaj sa poti infrunta
Pe cel ce lucreaza dupa pofta sa.

Poti sa spui tu oare mai marelui tau
Ca ce face el este foarte rau?
Ai avea curajul sa propovaduiesti
Orisice apoi tu ai sa patesti?

Se mai fac minuni prin a ta lucrare?
Mai invie morti,mai seaca o mare?
Domnul e acelasi si El poate da
Putere-n lucrarea fiecaruia.

Sa-L cautam pe Domul in post si rugaciune,
Sa cautam sfintirea orisice ar spune
Cei din jurul nostru si cei pacatosi,
Domnul e acelasi,sa nu fim lenosi.

Caci numai asa te poti bucura
De slujba ce-o faci pentru Slava Sa
Si numai asa Domnu-ar insoti
Cu minuni si semne lucrarea-ti zi de zi.