În urma Ta mergea mulțimea

În urma Ta mergea mulțimea,
Femeile care boceau,
Cu o durere-n piept Isuse,
Pe urma Ta se tânguiau.

Duceai o cruce Tu pe dealul,
Pe care răstignit erai,
Atunci când dragostea Isuse,
Tu pentru noi o arătai.

Ai dus povara omenirii,
Când fără milă biciuit,
Ai fost de cei ce ale Tale,
Ei haine-atunci au împărțit.

Ai dus păcatul care Doamne,
El nu a fost unul ușor,
Ca să ne dai puteri și aripi,
Spre cer să ne-avântăm în zbor.

În urma Ta lăsai o urmă,
Însângerată ce era,
Ca să vedem un drum ce duce,
În loc ceresc, în slava Ta.

Ai fost împins la suferință,
Tăcut mereu Tu ai răbdat,
Pe culmea dealului odată,
Adânc erai îndurerat.

Dar ai luptat până la capăt,
N-ai dat o clipă înapoi,
În lupta grea pe drumul crucii,
Tu te-ai gândit numai la noi.

Și astăzi marea Ta iubire,
Este văzută zi de zi,
Nu ne-ai lăsat înspre pierzarea,
Ce-ncearcă-ntrun-a ne-nghiți.
Amin