În umbra grea a crucii tale

În umbra grea a crucii tale,
Când pașii par fără de drum,
Să știi, prin lacrimi și prin vale,
Te ține Dumnezeu... și-acum.

Nu-i biruința zgomot mare,
Nici slava goală pe pământ,
Ci pacea sfântă ce răsare,
Din harul Lui cel viu și sfânt.

Când cade inima-n durere,
Și totul pare risipit,
Ridică-ți ochii prin credință,
Hristos și moarte-a biruit.

Prin El ai viață, nu pierzare,
Prin jertfa Lui ai fost salvat,
Iar crucea nu e doar cărare,
Ci drum spre cerul luminat.

Așa că luptă, dar în pace,
Cu suflet blând și credincios,
Căci biruința nu se face,
Decât prin Domnul tău Hristos.

Când noaptea-și las-a ei tăcere,
Și gândul tremură-n furtuni,
Adu-ți aminte că-nvierea,
Se naște-n inimi prin minuni.

Când porți poveri ce par prea grele,
Și nu mai știi cum să le duci,
Sunt mâini străpunse printre stele,
Care te-ajută să le duci.

Nu ești pierdut în încercare,
Nici singur în acest război,
Căci harul Lui e scut și tare,
Iar mila Lui te vrea vioi.

Și chiar de lumea te apasă,
Și drumul pare tot mai strâmt,
În fața ta pășește Domnul,
Și-ți dă putere prin Cuvânt.

La capăt nu e doar tăcere,
Nici umbra rece de mormânt,
Ci slavă vie, înviere,
Și-un cer deschis, curat și sfânt.

Deci nu te teme de suspine,
Nici de al lumii val hapsân,
Căci Cel ce universul ține,
Îți este Tată și Stăpân.

Când cerul pare de aramă,
Și ruga-ți pare un ecou,
Iubirea Lui, ce n-are teamă,
Te va zidi în omul nou.

Să nu te uiți la valul mării,
Ci la Acel ce-l poate-opri,
E greu cuptorul încercării,
Ieșind din el ve-i străluci.

Nu ești un ciob lăsat în tină,
Ci ești un vas de preț, ales,
Menit să dai în jur lumină,
Și harului sfânt înțeles.

Când prietenii te lasă-n noapte,
Și ești de toți abandonat,
Ascultă sfintele Lui șoapte,
"Eu sunt cu tine, neîncetat!"

Victoria nu stă în clipe,
Nici în aplauze de-un ceas,
Ci-n zborul sfânt pe-a Lui aripe,
Și-n tot ce-n urmă a rămas.

Rămâi statornic în picioare,
Cu duhul treaz și neînfrânt,
Căci treci prin noapte spre-o zi mare,
Purtat de brațul Lui cel sfânt.

Iar când vei trece de cărare,
Lăsând în urmă orice greu,
În strălucirea dimineții,
Te va primi chiar Dumnezeu.

Amin e semnul de pecete,
Pe tot ce-a fost și va mai fi,
Căci Domnul șterge orice sete,
Și-n veci de veci ne va iubi.

Iar sus, în țara doar cu soare,
Căci Mielul e lumina-n ea,
Vei înțelege îndurarea,
Și cât de mult te prețuia.
Amin