În toiul unei toamne

În toiul unei toamne venit-am pe pământ,
Mi-a fost pe buze plânsul căci n-am știut să cânt,
M-au înfășat miresme de mere, de gutui,
Așa mi-a prins viața gust dulce-amărui.

Trecut-au toamne stol, multipli de decade
Și încă-mi fac din plâns duioase serenade,
La geamul Tău Isuse până târziu, târziu
Eu fredonez suspine, cânt lacrima ce-o știu.

Cu dorul, cu durerea, cu rane sângerii
La Tine vin Stăpâne, dar Tu toate le știi,
Tu m-ai salvat din foc, m-ai ridicat din ape,
În furtuni, tornade mi-ai fost mereu aproape.

Nu mă lăsa prin lume s-alerg rătăcitor
Ci mă abate-n milă la sfântul Tău izvor,
Ard jertfa pe altar să cer înțelepciune,
Să pot iubi, să iert cât soarele n-apune.

Acum e iarăși toamnă, născută din Duh Sfânt
Îmi pâlpâie candela precum gutuia-n vânt,
Mireasmă de tămâie se-nalță de pe-altar,
Îți mulțumesc Isuse pentru al Vieții dar!

În toiul unei toamne, toamnă ca oricare,
Cu rod bogat în vii, cu scârțâit de care,
Precum un rod în teasc eu am venit și sper
Cântând Noua Cântare să mă întorc la Cer.