În Tine mi-este bucuria

În Tine mi-este bucuria, ce nimenea nu-mi poate da,
Sunt singur eu în astă lume, dar sunt mereu pe mâna Ta,
Privirea când ți-o-ndrepți spre mine, fiorul Duhului cel sfânt,
Îl simt mereu... ți-aud și glasul, ce este-așa duios și blând.

În Tine am eu totdeauna, un adăpost în vreme grea,
Când părăsit sunt și de oameni, doar Tu rămâi de partea mea,
Cănd sunt flămând îmi este hrană, cuvântul care l-ai lăsat,
De harul Tău mereu sub soare, când sunt setos... sunt adăpat.

În Tine am găsit iubirea, ești frumusețea care eu,
O am mereu numai în față, te caută sufletul meu,
Când trece prin singurătate, de Tine este alinat,
La umbra aripilor Tale, odihnă sfântă a aflat.

Prin Tine am spre ceruri zborul, ca să răzbat eu voi putea,
Iubirea Ta îmi dă putere, ca eu să pot înainta,
Pe mâna Ta eu urc căci Doamne, mi-e dorul mare și aprins,
Dorința am înflăcărată, de nimeni nu pot fi învins.

În Tine mi-am găsit odihna, ea este doar la pieptul Tău,
Prin Tine m-am găsit pe mine, căci Tu ești Creatorul meu,
Și drumul către nemurire, tot doar prin Tine am găsit,
Căci Tu ești calea... adevărul, spre necuprinsul infinit.

Numai prin Tine voi rămâne, pe urma care ai lăsat,
Tu ești lumina veșnic vie, pe noi ce ne-a răscumpărat,
Numai cu Tine pân-la capăt, ca să ajung putea-voi eu,
Căci Tu îmi ești cerescul Tată, și eu... un preaiubit al Tău.
Amin