În Tine eu Doamne îmi caut scăparea

În Tine eu Doamne îmi caut scăparea,
În Tine odihnă îmi caut mereu,
Doar Tu adăpost poți să-mi fii totdeauna,
Cu Tine nu poate a fi nici-un greu.

În Tine găsesc eu mereu doar plăcerea,
De-a sta-ntotdeauna la cruce supus,
Și-n vremea ploioasă, când nori sunt pe ceruri,
Privirea îmi este mereu doar în sus.

În Tine eu Doamne găsesc fericirea,
Și nimeni nu poate vre-o dat să mi-o ia,
Cănd Tu necurmat stai în față pe cale,
Eu pot s-o răzbat oricât e-ar fi de grea.

În Tine-mi sfârșește și visul căci Doamne,
A mea împlinire doar Tu poți a fi,
Doar Tu îmi aduci tot ce inima-mi cere,
Doar Tu poți din noapte să faci iarăși zi.

La Tine găsesc fericirea divină,
Ce chiar printre lacrimi o simt Dumnezeu,
Mereu ma alină cu-a Ta alinare,
Îmi ia și povara când mie mi-e greu.

Îmi ia suferința ce este amară,
Mi-atinge și dorul ce arde aprins,
Îmi dă fericirea putere din Tine,
Să nu fiu de valuri o clipă învins.

În Tine îmi caut găsind-o întruna,
Eu pacea dorită de suflet mereu,
Ce poate sa-mi dea doar tărie când viața,
Trecută-i prin vale adesea de greu.