În Țara viselor de sus

În Țara viselor de sus, ne-așteaptă bucuria,
Ne-așteaptă darul minunat, ne-așteaptă veșnicia,
Chiar dacă-i vremea de apoi, noi să luptăm mereu,
Chiar dacă suntem prigoniți, cu noi e Dumnezeu.

În Țara dincolo de nori, e multă veselie,
Ea nu se poate masura, căci este-o veșnicie,
Să nu uităm de ea acum, când greul e pe cale,
Chiar dacă suntem azi trecuți de vreme și prin vale.

În Țara dincolo de zări, e-un răsărit de soare,
El este-un veșnic răsărit, cu-o veșnică splendoare,
În gând noi astăzi s-o purtăm, să nu uităm de ea,
Chiar dacă lupta ce-a pornit, e-o lupt-atât de grea.

În Țara dincolo de tot, ce astazi ne-nconjoară,
Ne-așteaptă Cel care îndat, El trebuie s-apară,
Oricât de greu astăzi ar fi, să nu dăm înapoi,
Acel ce-ndată va veni, și astăzi e cu noi.

În Țara dincolo de azi, e-un infinit ce n-are,
Nici ieri, nici mâine nu-i în el, e doar prezentul care,
El are doar un început, e fără de sfârșit,
Căci n-are capăt cel ce este, sus un infinit.

E dincolo de munți... de zări, e dincolo de toate,
O Țară care nu e azi, o Țar-așa departe,
Căci azi... e vremea de sfârșit, și-această vreme este,
Acea care ne-aduce nouă, azi o mare veste.

Ne spune ea că Țara cea, cei dincolo de soare,
Atât de-aproape este azi, ea-n răsărit apare,
Și răsăritul e văzut, apusul azi apune,
Ne spun aceste vremuri azi ce sunt venite-n lume.

E Țara care-am moștenit, prin ranile făcute,
Prin clipele ce în dureri, El le-a făcut tăcute,
E Țara vie... Paradis, e Țara mea și-a ta,
Ea porțile deschide-ndat, ca să intrăm în ea.