În Țara mea s-ajung aș vrea

În Țara mea s-ajung aș vrea, să nu mai simt durere,
Căci goală este de dureri, în ea-i doar mângâiere.

În ea sunt bucurii cerești, căci este după stele,
Acolo lupte nu vor fi, nici vremurile grele.

Aș vrea s-ajung în locul viu, ce este după soare,
Să mă-nconjoare ce-i divin, mereu e o splendoare.

Acolo. vreau să fiu și eu, unde-i doar primăvară,
Nu vor mai fi acolo cei, ce astăzi mă doboară.

În Țara mea să poposesc, îmi este-a mea dorință,
Acolo unde Dumnezeu, așteapt-a mea ființă.

E-un loc cu străzile-aurii, o-ntreagă veșnicie,
Cel ce domnește-n el mi-a dat, un loc în el și mie.

Departe vreau de suferinți, să fiu... de după zare,
Acolo vremea-i fără griji, și fără încercare.

Departe de acele guri, ce-aruncă cu pucioasă,
Aș vrea mereu eu ca să fiu, acolo sus... acasă.

În Țara unde bucurii, vor fi întotdeauna,
Eu vreau s-ajung ca Tatăl meu, să-mi dea în cer cununa.

De mână vreau ca să îl țin, acea biruitoare,
Ce lacrimile mi le-a strâns, ce-au fost atât de-amare.

Acele verzi câmpii cu flori, vreau așternut să-mi fie,
Vre-o dată ce nu ofilesc, căci sus e veșnicie.

În ea s-ajung doresc și eu, în Țara minunată,
De-acolo știu... nu voi pleca, niciunde... niciodată.