În Țara fără de durere

În Țara fără de durere,
Ca să ajungem mulți dorim,
Luptăm cu umbrele străine,
Nu vrem niciunul să murim,
Cu noi e Domnul... Împăratul,
A cerului Stăpânitor,
Cu noi e viața... adevărul,
Cu noi e-o Stâncă... un Izvor.

În Țara cântului de glorii,
S-ajungem să cântăm dorim,
Dar pân-atunci noi printre lacrimi,
Prin văi spre ceruri doar privim,
Acolo unde jalea seacă,
Necazurile urmă n-au,
Căci este Țara minunată,
Cei sfinți cu El la masă stau.

În Țara celor împlinite,
Cu-a noastre vise ne-ndreptăm,
Prin valea umbrei morții grele,
Nu ne oprim... înaintăm,
În față ținta noastră este,
Ea este cerul minunat,
E locul unde n-or apune,
Luminătorii niciodat.

Spre locul plin mereu de viață,
Grăbim azi pasul alergând,
Cu aripile dăruite,
Zburăm printre bătăi de vânt,
Lăsăm în urmă munte, vale,
Căci vrem în cea mai mare zi,
La un liman de suferință,
Pe Împărat a-l întâlni.

El este azi atât de-aproape,
Se-aud chiar pașii Lui în zări,
Se-aude glasul ce străbate,
Și munții ce-s înalți, și mări,
Aproape este revenirea,
A întâlnirii cu Isus,
El ne va duce unde lacrimi,
De-amărăciuni sau jale... nu-s.

În Țara fără de apusuri,
Fara de teamă, fără nori,
Să locuim dorim cu toții,
Doar în al dragostei fiori,
Căci sus domnește doar iubirea,
Care pe-o cruce s-arătat,
În jertfa sfântă când cu moartea,
Până la capăt a luptat.

Să nu oprim căci poposirea,
Ne poate iute rătăci,
Ne poate duce în pierzare,
Ne poate ea aici orbi,
Din zori de zi în alergare,
Să fim... și-n noapte vegheatori,
Privind spre cer... spre Țara care,
E plină ea... doar de valori.
Amin