În șoapta rugăciunii

În șoapta rugăciunii, mi-e inima senină,
Căci Tu, Isuse Doamne, îmi ești mereu lumină.

Când noaptea se așterne și calea pare grea,
Tu-mi ești călăuzire și pacea-n viața mea.

Când lacrima se scurge, pe-obrazul întristat,
Tu ești al meu refugiu, și sprijin minunat.

Când valul încercării, se-abate tot mai greu,
Eu știu că nu sunt singur, căci Tu-mi ești Dumnezeu.

Când inima suspină și dorul este mare,
Tu-mi dăruiești putere, și sfântă îndurare.

Când lumea mă respinge, și sunt neînțeles,
Tu-mi spui prin a Ta pace, că sunt de Tine-ales.

Când glasul îndoielii, mă cheamă înapoi,
Tu-mi luminezi cărarea, în noaptea cea în toi.

În taina rugăciunii, găsesc cerescul har,
Iar sufletul meu arde, ca flacăra-n altar.

Tu-mi vindeci orice rană, Tu-mi ștergi orice suspin,
Și-mi umpli iar ființa cu pace și alin.

Rămâi cu mine, Doamne, pe drumul meu pustiu,
Să pot urma Cuvântul și voia Ta să știu.

Iar când sfârși-va lupta, și voi ajunge-acasă,
Te voi slăvi Isuse, în Patria frumoasă.

Acolo-n veșnicie, la tronul Tău ceresc,
Să-Ți cânt pentru iubirea cu care mă iubești.
Amin.