În nopțile ce-mi sunt azi zile

În nopțile ce-mi sunt azi zile,
Eu gândul meu mi l-am trimis,
La pieptul Tău, să-ți simt căldura,
Acolo sus... în Paradis.

Atât de reci și-ntunecate,
Sunt ele Doamne-n drumul meu,
Aceste nopți ce-s lungi Isuse,
În care azi... te caut eu.

Te caut și cu-a mea privire,
Să te zăresc e visul meu,
În orice loc că-i doar de Tine,
Făcut preasfinte Dumnezeu.

Căci Tu ești Creatorul lumii,
A cerului și-acest pământ,
Ești Cel care desparte marea,
Ce mustră adieri de vânt.

Te caut Doamne cu-al meu strigăt,
Ce se aude peste văi,
Și cu privirea speriată,
Ce-i fugarită de cei răi.

S-ajung în locuri largi Isuse,
Atât de mult eu îmi doresc,
Să am puteri ca-ndepărtare,
Eu să te văd... când doar privesc.

Te caut cu bătaia care,
În piept se zbate ea mereu,
Căci Tu îmi ești marea iubire,
Ce n-am avut vre-o dată eu.

Secat de ea, dar plin de toate,
De dor... speranță, de fiori,
Te caut până la găsire,
În seri... în nopți... în zi... în zori.

Eu știu... nimic nu ne desparte,
Te caut până voi găsi,
Nadejdea vie și credința,
Puteri îmi dau azi zi de zi.

Și-n ziua cea a revederii
Vom fi-mpreună-n veșnicii,
Dar pân-atunci mereu te caut,
Te caut Doamne până vii.