În mijloc de furtună

În mijloc de furtună, sub cer înourat,
De vei privi spre ceruri, când ești greu încercat,
Va răsări lumina, și-atunci vei fi condus,
Spre marea izbăvire, de Mirele Isus.

Când ești în strâmtorare, când drumul este greu,
De vei privi spre ceruri, spre bunul Dumnezeu,
O mână ce odată, străpunsă ea era,
Pe lemnul suferinței, de sus va apărea.

Când ești la o răscruce, de gânduri greu răpus,
De vei privi spre ceruri, la Mirele Isus,
El îți va da salvare, tu nu vei rătăci,
De-l lași mereu în față, cu El vei propăși.

Cu El ajungi în locul, ce este pregătit,
Cu El vei fi pe cale, mereu de neclintit,
Doar Duhul Său te poate, mereu călăuzi,
Ascultă-i glasul dulce, răpus tu nu vei fi.

Când soarele apune, să nu privești în jos,
Și noaptea are clipa, și timpul ei frumos,
Cu tine este Domnul, El ți-a făgăduit,
Salvat ești de la moarte, El lupt-a biruit.

A dat întregi popoare, pe Fiul Său l-a dat,
Tu astăzi să n-ai teamă, ți-e Tată-un Împărat,
O dragoste măreață, te poartă-n brațul Său,
Să nu uiți niciodată, ești fiu de Dumnezeu.
Amin