În miez de iarnă, primăvara

În miez de iarnă, primăvara
Vrea să mă-mpace cu alin,
Strecoară-n vene gând senin,
Dar vine seara.
Iar drumul meu spre asfințit
E scurt și cere isprăvit-
Mai e puțin.

Adeseori, pe înserat,
Aud o șoaptă: "Nu te teme!"
Apoi, Stăpânul peste vreme
Și peste tot ce a creat
Îmi spune "Totu-i bine, vezi?"
Și mă-nconjoară cu grămezi
De crizanteme.

În miez de iarnă, primăvara
Trimite calde melodii;
Eu mă mai sprijin de copii,
Să-mi port povara.
N-o să mai văd salcâm cu flori,
Dar voi vedea ai zilei zori
În veșnicii.

Îmi știe suferința mersul
Și-atunci când gem, nu cad înfrânt,
Că doar m-așteaptă ca să-i cânt
Tot universul.
Nu-mi spuneți mie c-am să mor,
Eu sunt rob sfânt și călător
Spre Cel Preasfânt!

Și-mi sunt alături, pe vecie,
Făcându-mi semne din eter,
Un nor de martori, ce nu pier:
Voi fi cu Iov, Enoh, Ilie,
Cu Moise, Avraam, cu Sara-
Că-n miez de iarnă, primăvara
M-așteaptă-n cer.