In memoriam Mirabela

668. IN MEMORIAM, MIRABELA

Tată ceresc, cu lacrimi azi la Tine am strigat
Cerusem o minune, dar nu s-a întâmplat
Speram să fie bine și să ne bucurăm
Dar azi mergem cu toții că să o ingropam
Pe fata cea senină cu zâmbetul pe față
Cu vorba ei cea lină și azi parcă răsfață
Dar doarme, odihnește, micuța în sicriu
Noi multe nu-ntelegem, dar Doamne, Tu ești viu
Te rog Doamne, ai milă și lacrima ne sterge
Căci știm că ea nu-i moartă ci doar se odihnește
A încheiat durerea, a încheiat si chinul
Așteaptă învierea, căci Tu aduci seninul.
Durerea ne e mare si azi cu toți jelim
Dar va veni un mâine când o sa ne-ntâlnim
Căci vei veni pe ceruri, ne vei lua acasă
Vom sta o veșnicie cu Mirabela noastră
Vom povesti cu toții, cum pe pământ făceam
Si-mbrățișarea caldă cu drag noi ne-o dădeam
Vom fi o veșnicie cu Tine-n sărbătoare
Chiar dacă azi noi mergem prin greaua încercare
Noi mergem cu speranța căci ai făgăduit
Si știm că moartea-i somnul, nu este un sfârșit.
Eu plâng acuma Tată și nu pot sa-nțeleg
Dar știu ca-n veșnicie Părinte Tu ești drept
Si știu că Mirabela se va trezi la viață
Coroana o așteaptă... durerea ne inhata
Si sufletul e zdrențe si ochii lacrimi n-au
Dar știu ca-n veșnicie copii Tăi toți stau
Cu Tine ei de-a pururi în veșnicii vor fi
Ajuta-mă Părinte să văd această zi
Ajuta-mă pe mine si pe toți frații mei
Ajuta-ne Isuse să fim în cer cu acei
Ce alergarea pămîntească au încheiat
Nu au murit Părinte ci doar au încetat
Pământul lacom Tată pe mulți i-a înghițit
Dar nu este acesta, nu-i tragicul sfârșit
Căci va veni-nvierea din somn îi vei trezi
Pe toți acei ce Doamne, te-au așteptat să vii.
Emilia Dinescu