În mâna Ta îmi este astăzi viața

În mâna Ta îmi este astăzi viața,
Trecuta prin pustiul secetos,
Ce-i plin de fiare vii ce sunt flămânde,
De-un răcnet care este furios.

Cu gurile deschise înspre mine,
C-un rânjet ce doresc a mă-nghiți,
Mă-mping în valea morții unde ziuă,
Sau raza cea de soare nu va fi.

În mâna Ta îmi este azi suspinul,
Ce răni în urma lui doar a lăsat,
Doar Tu poți șterge rana din trecutul,
Ce-aleargă-n fata mea neîncetat.

Doar Tu poți da puteri ființei mele,
Iertare de orice nu ți-a plăcut,
O inimă mai bună dă-mi Isuse,
Să pot ca să o iau de la-nceput.

În mâna Ta îmi este-a mea privire,
Ce vrea să cadă Doamne la pământ,
Cu pleoapele greoaie de durere,
Mă clatin și în fluierat de vânt.

Nu pot să o ridic măcar o clipă,
Văzduhul o apas-atât de greu,
Adâncul este dusă să cunoască,
Să nu te văd pe Tine Dumnezeu

În mâna Ta îmi este astăzi pasul,
Pe calea către Tine... infinit,
Pe calea către locul împlinirii,
Dar Doamne este pasul obosit.

Doar Tu poți azi să-mi dai din nou tărie,
Avânt sa pot spre Tine eu să zbor,
Căci nu vreau să rămân pe drumul celor,
Ce astăzi spre pierzare ei cobor.