În lupta cea bună-a credinței

În lupta cea bun-a credinței fii astăzi, de Duhul cel sfânt plin pe cale mereu,
Ea este o luptă de Domnul luptată, ce-i doar biruită, căci Lui nu-i e greu.

E cea de sfârșit, este-o luptă greoaie, dar dacă vei crede, vei fi izbăvit,
Creștine... la capăt de drum nu-i odihnă, nu poți să ceri astăzi să fii odihnit.

În lupta cea bună rămâi în picioare, întinde doar mâna pe El să-l atingi,
În orice necaz fugi la pieptul ce ție-ți va da alinare, pe el doar să plângi.

Ascultă doar glasul iubirii ce-ntruna, așa cum ești tu ea mereu te-a iubit,
Ți-a dat biruință în orice-ntristare, și șansa ca tu să fii cel fericit.

În lupta cea bună rămâi doar statornic, pe calea ce urcă spre-un loc minunat,
Zidit ești de Domnul, pe culmea de stâncă să nu fii acela ce-i doar clătinat.

A ta închinare curată să fie, plăcută mereu Celui care ți-a dat,
O Țară în ceruri, o-ntreagă vecie, și-un nume ce-l porți chiar și azi... de-Mpărat.

În lupta cea bună din vremea din urmă, cu arme divine să lupți tu mereu,
Căci arme ți-a dat nu un om drag creștine, ai fost înarmat de un Sfânt Dumnezeu.

Fii sare pe cale, lumină în noapte, și luptă în lupta cea bună de-acum,
E bună căci este acea ce vestește, că este aproape sfârșitul de drum.
Amin(diana)