In linistea verii

E liniste, doar canii se-aud latrand afara
Si sufletul meu latra in serile de vara.
Nebun, cu capul tulbur, impovarat de patimi,
Ma regasesc departe, inabusit in lacrimi!

Te stiu stapanul lumii, a sufletelor toate!
Te stiu ca Tata, Domn, te stiu chiar si ca Frate!
Te stiu in teorie, descris in mii de teze,
Dar esti, sau nu cu mine, de mine sa iti pese?...
Ca port in sulet ura, invidie, si chin,
Ca-s otravit de patimi si de pacate plin,
Sa nu iti pese oare ca strig in disperare?
Sa nu iti pese Doamane cand sufletul ma doare?

Te-am cautat, dar oare, in ce te pot gasi?
Cand totul esti si-n toate Tu poti oricand a fi.
Te stiu din auzite, din multele citite,
Te stiu din alte surse acestei lumi cumplite,
Nu poti a fi din piatra, cand spui ca ma iubesti, Nu poti sa nu existi ,cand zici ca Unul esti!
Nu poti a nu-mi vedea a mea durere multa!
Nu poti sa taci cand strig, cu glasumi stins in ruga!!!...