În grădina Ghetsimani

În grădina Ghetsimani, sub măslinii plini de teamă,
Fiul Domnului se roagă, pe Părintele îl cheamă.

Iuda vine-n viclenie, vindea viața pe arginți,
Sărutarea e trădare, ură-ntre cei răi și sfinți.

​Prins în fiare și ocără, dus în fața celor răi,
Rabdă El scuipări pe cale, a răbdat tăcut bătăi.

Preoți mari îl judecară, martori mincinoși aduc,
Iar spre curtea lui Pilat, pașii grei acum apuc

Mâinile de sânge-și spală, ca să fie vrea curat,
Însă tot norodul strigă: „Să fie crucificat!”.

Îl bătur-atunci cu biciul, dumul îi era un chin,
Iar pe frunte-i așeazară o coroană doar de spin.

​Haina-i este sfâșiată, hula peste El se varsă,
Lumea-ntreagă îl respinge, gura-i e de sete e arsă.

Îi pun bârna grea pe umăr, lemnul morții sângerat,
Sub a lumii grea povară, Domnul cade aplecat.

​Crucea-i grea pe drumul serii, pasul e tot mai trudit,
Pe Golgota... sus pe culme, Domnul este răstignit.

Sânge curge pentru lume, ceru-ntunecat s-a frânt,
Viața pare că apune, sub o piatră, în mormânt.

​Dar mormântul nu îl ține, piatra grea s-a prăvălit,
Iar din bezna morții grele, Domnul Vieții a ieșit.

A-nviat Hristos... Mesia, moartea este sub picior,
Peste lume curge pacea, ca un râu mântuitor.

Îngerii cântau în slavă, cerul tot s-a luminat,
Cele ce-au văzut mormânul, vestea mare-au dat în sat.

Nu mai e durere-n lume, nici blestem și nici păcat,
Să răsune-n depărtare, „Azi Hristos a înviat!”.

Iadul tremura-n adâncuri, porțile s-au sfărâmat,
Cel ce a murit pe cruce, moartea-n veci a dărâmat.

Nu mai este întuneric, nici mormânt întunecos,
Căci lumin-a curs din ceruri, prin Iisus Cel glorios.


Piatra grea a fost învinsă, locul rece-a rămas gol,
Viața a țâșnit din moarte, peste-al lumii vechi simbol.

Vestea a plecat prin sate, ucenicii s-au uimit,
Căci Stăpânul peste veacuri, din mormânt a răsărit.

S-a deschis din nou grădina, Raiul a fost descuiat,
Omul a primit iertarea, prin Hristos cel înviat.

Nu mai este nici-o teamă, nici dureri și nici suspin,
Pacea a cuprins pământul, ca un cer curat, senin.

Bucuria a fost mare, soarele a strălucit,
Peste tot ce prin iubire, Domnul Sfânt a mântuit.

Să răsune marea veste, peste tot ce e creat,
Că din moartea grea... la Viață, Azi Hristos a Înviat!

Steagul alb al biruinței, peste lume s-a înălțat,
Dezlegate-au fost și lanțuri, suflete-a eliberat.

Să păstrăm în inimi taina, harul ce ne-a dăruot,
Căci prin jertfă și iubire, Dumnezeu ne-a mântuit!

Să ne bucurăm cu toții, de-acest praznic luminat,
Să lăsăm în urmă ura, tot ce-n viață ne-a pătat.

Să purtăm în suflet jertfa, drumul ce s-a săvârșit,
Lăudând pe Cel ce lumea, prin iubire-a mântuit.
Amin