În faţa existentei

Exist si vietuiesc pe Terra cea albastrã,
Datorându-mi viata, superbei EXISTENTE.
Fãrã-a Sa prezentã din celesta Astrã,
Nu as mai fi scris nici poema voastrã
Si nici n-as respira, sublimele-I prezente.

Avem locatii bune, aci-n Centura Vietii,
Exprimând vointa faimoasei Entitãti.
De n-ar fi fost cu noi Simbolul puritãtii
Nu i-am fi mai dat un rost eternitãtii,
Iar gust nu mai gãseam în Siesi bunãtãti.

Unii cu tãrie spun, si tendetios insistã,
Cã în ceea ce nu vãd, n-ar putea sã creadã.
Pentru acestia ceea ce nu vãd, nu existã,
Risipindu-si constinta ca ceata pe o pistã,
Iar ochii lor bolnavi, nu-i lasã sã mai vadã.

În fata, Existentei, mã-nclin cu reverentã,
Cât timp ce mã-nconjoarã exclude pe ateu!
Acestea mã conving cã este o Fiintã,
Ce prin apus de soare revarsã-n constiintã,
Zicându-mi fãrã grai: EXISTÃ DUMNEZEU.

Veniti, cãci El existã, ne spune Universul,
Confirmã galixii cu asri orbitori.
Prin spatii si sisteme ce-si tin continuu mersul,
Prezenta Excelentei le-a pus sã-si tinã sensul
De vreme ce pe Terra rãmânem muritori.

De-aceea-n Fata Ta, Mãrite Preaînalt,
Ti-aduc acum ofranda frumoasei închinãri.
Inima spre Tine cu respect mi-o salt,
Pânã voi atinge tãrâmul celãlalt
Sã-ti cânt o vesnicie din noile cântãri.

O, Excelentã sfântã, Rege-al îndurãrii,
Depun ‘naintea Ta toate cele strânse
Si cu mâna goalã cãtre largul zãrii,
Înalt voios spre Tine imnile cântãrii
Tie-a mea Comoarã cu nestemate-ascunse.