In drum spre Emaus

Spre Emaus, doi ucenici se-ndreptau de zor,
si umbre de-ndoiala lasau in urma lor,
Caci multi aiurea pe strazi si prin Cetate,
spuneau ca-Nvatatorul a fost invins de moarte...
Drumul era greu, si- atat de-anevois,
lipsiti si de-asteptari intoarse-acum pe dos,
Si iata-i ca pe drum de tara povarnit
mergeau cei doi in duhul si trupul obosit.
Umbrele se lungeau, dar seara nu sosise,
si ei isi deplangeau apusul multor vise!
Nu puteau admite ca Domnul lor iubit,
S-a lasat sa moara pe cruce rastignit!
-Cum sa moara? - zise Cleopa catre celalalt-
credeam ca va sluji pe tron ca Imparat!
Caci multi au vrut sa-L puna sa fie Domnitor,
nu, umilit pe cruce de rasul tuturor!

Astazi li se spuse ca Domnul lor e viu,
iar ei, inca erau, cu sufletul pustiu...
Si cum mergeau asa iar vantul adia usor,
un zgomot stins de pasi aud in urma lor,
Si iata-i insotiti de un Drumet, Strain,
ce parea a merge spre satul lor vecin...
Au privit la El, avand o demnitate-aparte,
parea asa destoinic si ne-ntrecut in toate.
-Pace voua! - li se adresa zambitor Strainul-
(le vazu tristetea, amarul si suspinul...)
-Grija va apasa- continua Drumetul-
Lasati-o pentru Cel ce i-a platit tot pretul.
Grija, admisa-n viata, loveste cu tarie,
si face drumul greu oricui spre vesniciei...
-Tristetea ne-nsoteste in drum catre Emaus,
pentru ca-n Cetate e intristare, haos!
Dezamagirea-i mare iar cerul plumburiu,
amintesc de- un Sfant, ce nu mai este viu.
-Dar ce-ati patit? Strainul atunci i-a intrebat
de plecati la drum acum catre inserat?
-Cum inca nu stii nimic din ce s-a petrecut?
iar tot ce-a fost aici, Iti e necunoscut?
Nu stii cat a indurat Acel Invatator,
ce parea un Sfant, un Om nemuritor?
Tu inca nici nu stii de Cel din Nazaret,
ce parea un bun si ne-ntrecut Profet?
Pe El mai marii nostri orbiti peste masura,
L-au dat atunci sa moara cu patima si ura!
Multi din noi credeam ca-I Unsul, e Mesia,
ce multor promitea sa vada vesnicia!
Si noi mai mult, speram, ca e Emanuel,
demn sa dezrobeasca, poporul lui Israel!
Dar iata-L ca e mort si noi traim cu teama,
ca vom fi striviti de cizma grea romana...
Prea S-a lasat usor pe Calvar Sa urce,
si inca pan-acolo: atarnat pe cruce!
Ba putea sa scape de lemnul blestemat,
si toti L-am fi primit, iubit si aclamat!
A vindecat leprosi, la orbi le-a dat vedere,
putea sa lase crucea sa scape de durere...
…
Dar, unele femei credule din cetate,
sustin ca El e viu traind cu...demnitate.
Noi am fost de-ai Lui si L-am crezut un Sfant,
dar pare incredibil sa iasa din mormant!
Atunci, Strainul Bland, dojenitor le-a zis:
-Nu trebuia, Mesia, sa rabde cum e scris?
Nu trebuia sa-ndure moartea si dispretul,,
sa dea iertare lumii platind cu sange pretul?
Nu trebuia sa moara pe lemn crucificat,
sa salveze lumea de moarte si pacat?
Daca El nu S-ar fi lasat, invins si rastignit,
nimeni n-ar fi fost de moarte izbavit...
Nimanui nu-i este demonstrat prin lege,
sa scape de pacat, pe om de fardelege!
Acel ce singur iarta nu-I decat, Cristos,
ce indreapta raul si iarta omul pacatos,
-O, Straine, Cine esti? Spune deslusit,
pari a fi Prooroc ! De unde ai venit?
Ne spui asa frumos cum nu mai este altul,
cum invingem moartea in lupta cu pacatul...
Cat pe pamant a fost printre noi, Cristos,
zilnic ne invata cu patos si frumos:
Spunea ca pregateste un loc la Tatal sus
dar a fost jertfit si moartea L-a...rapus!,
Ce sa-Ti spunem noi? Mesia, S-a lasat jertfit,
si...si cine mai invie dupa ce-a murit?
Era...era asa de bun amabil, sclipitor,
incat putea ramane un bun Izbavitor...
Dar dac-auzi, de El, prin satele vecine,
poate mergi sa-L vezi si sa-L cunosti mai bine!
-Acum, dar, ramai - ii zise unul din cei doi-
nu pleca, e seara! Ramai aici cu noi...
Apoi, am vrea sa spui, si noi sa Te-ascultam,
in timp ce stam la masa pana sa cinam...
Ne place cum vorbesti, talcuiesti frumos,
iar noi sa-Ti povestim mai multe de... Cristos!
Repeta Scriptura de zeci si zeci de ori,
dorind sa -nfaptuim a cerului valori.
Apoi luara paine urmand ca sa cineze,
rugand cerescul, Tata, s-o binecuvanteze...

Dar...dar e de necrezut, e sfasietor!
Unde esti? Unde ai plecat, Straine calator?
O,asa-i, deci nu erai strain? Isuse, Tu erai
ah! Nu Te-am cunoscut, dar Tu ne cunosteai!
O, Doamne, ne vorbeai asa fermecator,
dar pentru noi ai fost, un simplu calator
Ai incercat si ochii sa ni-i ungi cu tina,
cat ai stat la masa, Isuse, pentru cina...
De Mesia voiam sa-Ti spunem cat mai bine,
dar noi de fapt vorbeam, Isuse, despre Tine!
Acum,Tu ne-ai lasat sa mergem iar in doi,
sa spunem ca esti viu, Isuse, printre noi.

Timpul pentru multi zboara spre apus,
dar nu-L primesc in casa la Cina pe Isus...
Privesc spre El de sus cu scepticism, dispret,
Pentru ei, Strainul, nu are niciun pret.
Si daca pentru tine iti e Necunoscut,
fa din harul Lui un dar recunoscut...
Caci toti ce-I sunt alaturi si cu El vegheaza,
stau cu El in casa si cu El cineaza...
Avem dorinte mari de-acum de implinit:
Doamne, vrem cu Tine, sa fim pan-la sfarsit,
Fiindca iata, vrem, sa fim mai fermi si siguri:
cand Tu nu mergi cu noi, nu plecam noi singuri!
Acum, cand ce-i valoare s-a intors pe dos,
sa fim mereu uniti prin Duhul lui Cristos.
Si cand in jurul nostru e plans, durere, haos,
noi cu El sa mergem dar nu catre Emaus.
Iar cand sperante multe pe dos se rasucesc,
noi sa privim la El ca demn Stapan ceresc.
Amin