În dragostea lui Dumnezeu

În dragostea lui Dumnezeu,
Noi vom simți cum El mereu,
Stă lâng-acel ce e trudit,
Și lângă cel ce e zdrobit,
Când soarele din viața lor,
E-acoperit de câte-un nor.

În dragostea Celui ce-i Sfânt,
Noi ocrotiți pe-acest pământ,
Vom fi de-acea iubire mare,
Ce este ea nemuritoare,
Așa cum este și Acel,
Cu numele... Emanuel.

În dragostea Celui de sus,
Căci ne-a iubit Domnul nespus,
Vom birui în ea mereu,
Iubirea este Dumnezeu,
E-o armă sfântă ce ne-a dat,
Cu dragoste când ne-a-narmat.

În dragostea ce și-arătat,
Pe cruce Fiul de-Mpărat,
Iertare astăzi am primit,
De la Acel ce ne-a iubit,
Cu-atâta foc... ce i-a adus,
O moarte pe o cruce... sus.

Tot dragostea a fost mereu,
Când l-a văzut pe Fiul Său,
În suferințe mari iubind,
În cuie răstignit iertând,
Mânia nu și-a arătat,
El ne-a iubit cu-adevărat.

O dragoste adevărată,
Ea nu se spune, se arată,
Atunci când eul răstignești,
Cu-adevărat dacă iubești,
Cum a iubit Mielul jertfit,
Iubind... pe cruce răstignit.

De nu o ai, s-o ceri mereu,
Nu omului... lui Dumnezeu,
Doar cea care de sus coboară,
În ea nimic nu te doboară,
Nici cel mai mare vânt pornit,
Căci tot iubire l-a oprit.

Tu-n viață să-L iubești nespus,
Cum te iubește azi Isus,
Aprinsă dragostea s-o ții,
Ca lângă Domnul să rămâi,
Cu El mereu vei birui,
Cu-adevărat de-L vei iubi.