În dor de tei, plângeau lumini

Cântau în ploi de ei și noi,
copacii stinși de verde dirijați de nori,
în offf și dor de veri în toi,
cântau înfrigurați de noi.
Plângeau miresmi
în crini și-a trandafirilor partitură,
zâmbet uitat pe locul din grădini,
în roua lacrimilor ploii in pădure,
plângeau lumini...
Se auzeau frânturi de cânt în crengile-despuiate,
un freamăt dureros de dor de tei,
parcă-și ștergeau lacrimile -mpreunate
de dor de noi, în dor de tei.
Printre copaci ne ținem strâns de mână,
o vară dureroasă am avut,
dar nu ne plângem, murmurăm-mpreună
cântul pădurii, în dorul teilor ce l-am pierdut.

Lui Iosif-23 noiembrie 2021 -delafield
( familia are nevoie de unitate bazată pe dragoste)