În disperare

O, ce clipe minunate
Le avem din când în când
De la Domnul ne-au fost date
Chiar aici pe-acest pământ.

Ele ne înviorează
În necazul cel mai greu
Şi parcă ne luminează
Ne leagă de Dumnezeu.

Dar când valurile vin
Indiferent în ce stare
Cerul nu mai e senin
Şi cădem în disperare.

Orice vine peste noi
Chiar de-i mică încercare
Ne simţim singuri şi goi
Şi cădem în disperare.

Chiar un vis ce ne-angrozit
Şi ne-a adus tulburare
În clipa când ne-am trezit
Şi cădem în disperare.

Când veşti triste ne apar
Chiar de nu-s atât de-amare
Le privim ca un coşmar
Şi cădem în disperare.

Când un frate ne jigneşte
Chiar de e din adunare
Noi simţim că ne răneşte
Şi cădem în disperare.

Dacă ne pierdem serviciul
Într-o formă oarecare
Suntem ca bătuţi cu biciul
Şi cădem în disperare.

De suferim accidente
Asta sigur că ne doare
Dar dacă devin frecvente
Noi cădem în disperare.

Pentru cei dragi nepredaţi
Noi simţim o tulburare
Ne vedem ca neascultaţi
Şi cădem în disperare.

Dacă nu suntem convinşi
Că avem asigurare
Mântuiţi şi nu respinşi
Vom cădea în disperare.

Toate stările de faţă
Pot avea o rezolvare
De-ascultăm ce El ne-nvaţă
Nu cădem în disperare.

Tot ce ne îngrijorează
Tot ce neclar ne apare
Duhul Sfânt le luminează
Să nu fim în disperare.

Cu Domnul trecem prin toate
Ne poartă cu mână tare
Şi de trecem chiar prin moarte
Nu intrăm în disperare.

„Disperare, disperare"...
Te-am uitat... Şi-acum rostesc
„AM SALVARE, AM SALVARE"
Dar şi ţie ţi-o doresc.
Amin