În curând va fi răpirea

În curând va fi răpirea, Soarele neprihănit,
Se va arăta pe ceruri, însă fără asfințit.

Se va auzi strigarea, ultima care va fi,
Ziua mare e aproape, trâmbița se v-auzi.

În curând revine Domnul, îmbrăcat în slava Sa,
Pe acei cu foc ce-așteaptă, El la ceruri îi va lua.

Strigăte de bucurie, și de plâns s-or auzi,
Numai cei ce îl urmează, cerul îl vor moșteni.

Se v-a-nspăimânta pământul, când de sus se v-arăta,
Slavă Lui strălucitoare, cu o judecată grea.

Dar va fi una doar dreaptă, drept e-n toate Dumnezeu,
El iubește curățirea, și urăște tot ce-i rău.

Va veni îndat Mesia, glasul Lui va răsuna,
Dar și-acelor care astăzi, nu urmează calea Sa.

Vor fi plânsete și jale, dar vor fi și bucurii,
Pentru cei care trăirea, demn-o au de veșnicii.

Pustiită va rămâne, lumea azi ce-i în păcat,
Chinul veșnic va cunoaște, locul cel întunecat.

Dar acolo unde viața-i revărsată-n ape vii,
Vor ajunge doar aceia, ce-L slujesc și-n vremi pustii.

În curând va fi răpirea, celui care a-ndurat,
Umilința, prigonire, pe pământ cât a umblat.

Va sfârși și suferința, nu-i nemărginită ea,
Fără margini e iubirea, ce-n curând se va vedea.
Amin