În cuptorul suferinței

În cuptorul suferinței,
Tu îmi dai mereu credință,
Căci dorești s-ajung în ceruri,
Când voi trece-n neființă,
Când voi părăsi pământul,
Vrei să fiu biruitor,
Pentru asta-n încercare-mi,
Umpli inima de dor.

Ești cu mine-n orice vreme,
Zi de zi mă pregătești,
Nu mă dai nicicând uitării,
Doar spre mine Tu privești,
Îmi dai vremi de cercetare,
Să mă pregătesc ai vrea,
Pentru ziua cea mai mare,
Când pe nor vei apărea.

În durerea vieții grele,
Mă alini cum Tu doar știi,
Tu muți munții ce se-nalță,
Ești izvorul din pustii,
Nu mă lași să-i simt zăduful,
Mă hrănește-al Tău cuvânt,
Căci eu am cu Tine Doamne,
Și cu cerul... legământ.

Ești alăturea de mine,
Simt prezența Ta mereu,
Trec ușor de greul care,
Uneori e-atât de greu,
Părăsit sunt azi de oameni,
Însă Tu n-ai părăsit,
A mea inimă plăpândă,
Fără margini m-ai iubit.

În suspine ma alină,
Totdeauna harul Tău,
Sun prin Tine o valoare,
Sunt un fiu de Dumnezeu,
Viața-mi este-o bucurie,
Chiar și-atunci când trist eu sunt,
Căci vre-o dată nu sunt singur,
Mă-nsoțește Duhul sfânt.

Primavară-mi este viața,
Eu o floare sunt în ea,
Sunt udat de îndurarea,
Viață care-mi poate da,
Tu ești totul pentru mine,
Pentru Tine tot sunt eu,
Glorios sunt totdeauna,
Pentru mine lupți mereu.
Amin